Nicicând în lume nu fu mai multă vânzoleală,
teroarea binelui căzută-n dunga doua milenară,
porni o lungă osteneală, asanarea speciei umane
plină de răutăți, ciudățenii și tulburări mintale.
Cu râvnă și seducție un vânt de reconstrucție
lovi pe reguli calculate, mulțimile necugetate.
Ce zbucium, ce zbatere, ce vaiete, ce chin
cuprinse rău-nlănțuit și pus să lepede venin.
Cu bici de murdării, nedreptăți și obligații
e șfichiuit în piețe, pe sticlă și-n multe publicații.
Dă șerpi pe gură, aruncă draci ca din căldare
printr-o metodă veche, acum, neoexorcizare.
Murdar, cu ochii bulbucați și părul răvășit,
se târâie, nu are vlagă, e-aproape prăbușit,
iar de dă colțul și nu a fost de bunuri prea avid,
se trece-n catastive c-o fost și trece-n vid(19).
Oameni de bine s-au adunat, au dezbătut,
au hotărât să facă front, să ducă răul la rebut,
să reseteze chip de lut, să fie micii dumnezei
ce pun știința medicală să-i retușeze pe pigmei.
Formați discret în vremuri grele, cu șeful subjugat,
abil manipulat, cântat în ode, puternic adulat,
au pus în hățuri răul cel mare, victima peltică,
ce știa că lumea-i proastă, nevrednică de a lui clică.
L-au izolat în paradis, cu osanale l-au tot lins,
a dat din mâini, pe toți i-a sfătuit și s-a convins,
ce rânduială bună are bravul și harnicul popor,
iar el cârmaciul, stejarul, geniul va fi nemuritor.
Se tot umflă balonul când dintr-odată...poc!
O petardă explodează provocând un mare șoc,
e-o clipă paralizantă, depresivă, debordantă,
hotărâtă cu tărie să lovească nebunia controlată.
A fost scânteia care-a pornit, cu mulți bani,
războiul psihologic ce-a început, iar din Balcani.
Un secol de teroare pură, dusă în două mondiale,
apune răscolind ființe umane în acțiuni globale,
șirete, duplicitare, ilogice, menite să îmblânzeacă
jivinele ce-au populat, în evoluție, spița omenească.
Porni un tăvălug întortocheat de lupte virtuale,
clar în străfunduri, dar plin de guvernări formale.
Se omoară frații între ei pentru averi, c'au moștenit
un sâmbure rebel, trezit din somnul lui mocnit,
de șoapta omului de bine, sau o substanță belicoasă
ce a căzut discret, în farfuria sau paharul de pe masă.
S-a dezlănțuit noianul relelor dosite după conștient,
s-a prăvălit și spulberat reduta raționalului potent.
Dezmăț, depresii prelungite, frustrări vărsate,
instabilitate, putere vălmășită și lucruri nesărate
subjugă media și se încing în marea horă socială,
ca să producă ură, râcă, discordie și multă păruială.
Vremuri de abureală cu alba-neagra presărate
își fac cărare făcând fragile visurile democrate.
Mame de patimi lovite, pierdute-n pofte și amor
batjocoresc copii, părinți și soți în istera lor,
pun fiara neîmblânzită ce a făcut în capul lor hamac,
să domolească nervii bolovăniți în pliuri la stomac.
Părinți se pierd în stradă de plozii lor huliți,
îndepărtați de dușmănia ce le-a-ncolțit în minți.
Bolnavi, neputicioși, cocoșați, sătui de balamuc
se aciuesc prin parcuri, oriunde pașii lor îi duc.
Și-i poartă pașii, fără vârstă la apel, în lumea largă,
căci vor să-și piardă trecutul deocheat și fără vlagă.
I-a obosit corvoada muncii, prea multa nedreptate,
le-a retezat elanul norul de etichete rău famate.
Unde-o pornești vecine? Azi toate-ți sunt deșarte
și-n gaură de șarpe te-ajunge intriga și multe șoapte.
N-apuci să speli cămașa sau lucruri din vinil,
întreaga ta poveste ajunge la servicii, pe ruta e-mail.
Ea va porni torentul pregătirilor de-ntâmpinare,
să-ți fie ca acasă, să nu scapi bucla de recuperare.
La stimuli conectată cochilia gândirii va da răspus,
te așteaptă fericirea, normalul, sau ești un nou răpus.
A decimat poporul tectonica din pliul milenar,
unde de șoc lovit-au să spele ce-a fost murdar.
Milioane de oameni în zări plecat-au, s-au zărăstit,
dar, din păcate, mulți prematur ne-au părăsit.
Efervescentă luptă, râvnă de paradis cu slab ecou,
avea-vom ce striga nătângul, prea lăudatul OM NOU?
Le înțeleg pe toate, le dau justificare, dar oare,
de ce-n pădure lupul dispărut necesită repopulare?
Dar să lăsăm trecutul încurcat cu multele de spus,
sunt capete destule ce știu și pot da un răspuns.
Speranța păcii între oameni, un ambient plăcut,
e calea sfântă a mântuirii și-un lucru de făcut.