Pomana
Sunt de-o formã ciudată
mã simt un creion prost ascuţit
cãzut pe pământ putred
lângâ mine, un preot îndrãzneţ
dar plin de dispreţ
mã lasã aproape de-o călimară
sã-i scriu cu cernealã
povestea din curtea pietruitã
cu turtã dulce,
s-o scriu pe o foaie de ceară
fãrã pãcat şi multã zăbavă.

e o recomandare, îmi spune
ia aer proaspãt, cu porţia
exact cât e raţia
filă de căpãtâii,sã o scrii
cu mãnuşi azurii ,
vruta-i sã ai un sânge albastru,
şi flori pe aleei?

Ordin, complice? ragaz cer îndatã
legat chiar de-aş fi
mä ascut încã odatã,
şi scriu, tuş în calimarã,pânã în searã,
ce lume ciudată,foaie de ceară,
of tată, of tată,
turta dulce fã-o pomanã.