Eu nu scriu ce aud
Ci dorințele exprimate
Mai întâi în grădina trădării
Trăite ca lucru străin
Până înțeleg pe unde am umblat
Și care din ele sunt din anumit loc
Dacă am destule mătăsuri
Țesute des, le pun, le regândesc
Le scriu, dar ce am simțit eu
Se răspândesc ca undele radio
Și spre ramurile
La care am fost împreună copac
Și am surprize frumoase
Mai ne jucăm împreună cu mingea
Dar sunt amintiri repetitive
Pentru un moment de glorie
Pe care îl transform în prietenie
Cu bucurii, cu supărări
Și mai adaug și ce aud
Că s-ar putea întâmpla