E între noi stelară aproape depărtarea,
De când ne-am frânt din unul de doi ni-i parcă veacul
Și dorul cântă-n sânge și-n jalea lui, săracul
Iar ochii din speranță privesc în toată zarea.
De tine-mi este iarnă și frig de despărțire,
Oglinda viețuirii cu sinele-mi împart,
De-amorul amintirii zăpezi să se înșire
Să-ți scriu acolo chipul și pielea de brocart.
Astrală este clipa distanțele veghind
Memorii în lumină îți vând fotografia
Icoană, către tine doar căi de duh se-ntind
Chiar dacă trupu-mi cere carnată-aici tu fi a...

E zarvă omenească, femeie ce nu pieri,
Adusă-aminte-n zgomot, iubită în tăceri...