agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-02-15 | |
Autumnală
Privește Toamna stând după perdele Prin noaptea ce-nfășoară târgul mut, Cum frunze care cad se-agață-n stele Iar vineți armăsari nechează-n rut Și cum prin valea luncilor de sângeri Scrutând cu ochii zările din Sud, Cocorii trec în zbor ca niște îngeri Și doar plopi albi, de fum, îi mai aud. Privește Toamna prin perdele ploaia Când nori ca plumbul plâng și dau ocol, Iar în vârtejuri, graurii cu droaia, Coboară uzi, pe miriști, stol cu stol Și poate că privirea-și poartă, parcă Înspre arini ce ard și nu se sting, În timp ce un poet nebun încearcă Să prindă vremea-n ațe de paing! Peisaj de toamnă cu cai Prin ierburi sure caii nopții pasc Strângând rugina toamnei pe zăbale Și săbiile lunii, de Damasc, Le cad pe coame-n zori să le țesale. În lunca sură toamna-i de argint Și cai bătrâni se pregătesc să moară, Purtând în ochii lor lumini ce mint Prin neguri risipite-n văi, spre seară. Sub brume sure sunt un cal pribeag Și, argintat, mă-ndrept tăcut spre iarnă; Din trupul zării fire reci se trag Ca peste umbra mieilor să cearnă. Pe haturi sure caii-s mai puțini Iar ochii lor încearcă să se mire Și-ntr-un amurg vor luneca, străini, Crestând răbojul vremii-n nerostire. Crochiu de toamnă cu vise Își vând poeții visele la târg Stingându-li-se-n ochi tăceri ciudate, Când prin livezi de mit dau mere-n pârg Asupra lumii cumpănind păcate, Iar când prin gări de brume mai rămân Marfare-nsingurate de cuvinte, Își scot poeții visele din sân Spre-a se-ncălzi sub straiul lor fierbinte. Stau pe tarabe vise la talcioc Și nu întreabă nimenea cât costă, Când mere prin livezi de mit se coc Sfințind povestea veche și anostă Și într-un vis, ca-n zvonul nerostit În lunecare peste neguri oarbe, Stă vara prefăcută-n asfințit Iar întomnarea-n trupul ei o soarbe.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate