agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2701 .



solilocviu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2021-02-15  |     | 



într-o cameră goală, doar eu
cu degetele îndoite ciocăn în peretele rece din stânga inimii mele
e ceva mai bine, sunt regizor și actor în această unică piesă
în care mă găsesc
nu voi dezamăgi decât publicul de lari și penați,
de paingi și acarieni și praf

sunt vie, inimă într-o inimă dormind,
în visul că e ceva mai mare dincolo de mine,
precum cerul ar înconjura pământul,
sau invers, câteodată mai uit cum este,
dar, fiind singură, mă tem să nu devin o balenă adevărată
uitând ce sunt și ce nu sunt,
atât de singură
cu pași repezi peste nisip, cu bucuria de a asculta noaptea,
de a mirosi iarba udă, busuiocul și sarea din pletele
femeii scăldate în mare

aici înăuntru, încălziți de aburul mărilor
printre mulți pești sclipitori și scoici gigantice,
horbote de rouă sau de chiciură
și alte amănunte delicate, buze și cuvinte,
fragmente dintr-o roată a ideilor,
noi și ceilalți oameni, câteodată cântând,
ca și cum vorbele noastre sunt viers de pasăre
și înțelesul lor se pierde repede,
noi doar zburăm cu pene roșii către macii din deal
cu pene galbene către floarea soarelui

căci tot la fel vorbim cuvinte care se cuvin, care ne sunt date
precum scutecele și giulgiul,
rotunjim silabe care sună bine împreună
și El ne aude pe toți deodată și uneori ne tace,
ne scrie pe portative
ne desenează și ne redesenează pixel cu pixel,
cu vârful curbat fin al penelului
și noi dansăm pe vârfuri sau călcăm pe toată talpa,
care uneori ne doare adânc de atâta onestitate


după câteva decenii, am învățat cel puțin
ce înseamnă teama de a fi singur, teama
de visele din spatele ochilor

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!