asta e zestrea gloria ta
la care lucrezi de zor
un castel de cuvinte care
se va descompune cu fiecare val
micuta stea la care te rugai
în serile de vară
și cântecul greierilor din sânge

mai departe rămâi cu îmbrățișarea
din noaptea aceea de august
cu încurcătura de cearșafuri șifonate
și reconfortanta ploaie din interiorul tău

cine știe ce oră târzie
va ignora vântul mortal
și de departe îți va zâmbi iarăși
viața cu toată setea ei