totul devine mai simplu și mai ușor
dacă-ți închipui că moartea
e un fel de efect meissner
sufletul levitează cuantic pe trup
viața îți trece prin fața ochilor
cum trec peisajele prin fereastra unui tren
de mare viteză
iar când cobori ești doar fericit
c-ai ajuns ajuns la timp și cu inima goală

sau dacă-ți închipui că moartea
e o veche mașină de scris Remington
te-așezi în fața ei hotărât să te spui tot
iei o foaie și-ncepi să te scrii
în speranța că n-o să rămână nimic din tine
dispar tălpile gleznele coapsele coastele
dispar mâinile gura și ochii
pe nesimțite
sufletul tău devine o foaie aruncată la coș
nimeni nu înțelege și nu citește
pentru că sângele s-a uscat prea devreme
și nu mai ești descifrabil

îți vine să-i fuți pe cei care spun
că atitudinea face totul
că de gândești pozitiv vei atrage
doar lucruri pozitive
been there done that
în fiecare dimineață îți repetai
astăzi voi avea o zi bună
în fiecare seară îți dădeai pumni in cap
mai jos de atât nu se poate

nu voiai decât oameni
cărora să le fii câine fu
sau măcar hachiko
in schimb ai ajuns doar o tastă moartă
peste urmele tale s-așază urmele altuia
care se descurcă mai bine

*


nu ți-a mai rămas decât scrisul - formă
primitivă de viață

o conversație scurtă ca o țigară
fumată pe jumătate
îi spui că buzele ei sunt incizie pe cord deschis
și că de fapt tot chipul ei are forma
stigmatelor serafimului din viziunea
lui Francis de Assisi
tristă-ți răspunde că în viziunea ei e doar
o epavă
o contrazici bine că nu ai des viziuni
dacă-ai putea i-ai da ochii tăi să vadă
ce vezi tu și-atunci s-ar iubi șase zile
iar în a șaptea s-ar odihni
nu pentru că e frumoasă ca un vechi blues
din new orleans
ci pentru că e expresivă ca durerea femeii
încremenită-n cenușă la nimicirea pompeiului
și pentru că scoate tot ce-i mai bun din oameni
cum Dumnezeu a scos ce-i mai bun din Saul

te oprești
îți dai seama că dacă asta simți
când îi privești chipul oare ce-ai fi simțit
dacă ai fi privit-o goală
dar asta nu vei ști niciodată
poate doar pe lumea cealaltă
dac-o fi permis să vă aduceți aminte
unul de altul

nu ți-a mai rămas decât urletul - unica formă
de viață
ai face orice să dai sufletul afară din trup
splină ruptă netrebnică
mergi descărnat printre oameni
trupul tău e trupul lui bjorn căutând
în derivă valhala
lumină sau întuneric totuna
încerci să numeri câte gânduri îți trec prin cap
într-o oră
te crezi tankian fredonezi obsedant
dead man lying in the bottom of the grave
wondering when savior comes is he
gonna be saved
te-ai convins că nu există salvare și
e mai bine așa
nu mai trebuie să fii bun ca să ai parte
de bunătate
nu mai trebuie să-i suporți pe cei care
trâmbițează rahaturi cum că omul are
are forțe nebănuite s-o ia de la capăt
atunci când nu mai e niciun capăt
nu
oamenii sunt ceea ce vor
iar tu ești ceea ce simți:

luciferină pierdută în oxidări inutile