Hoinar

Pornit din fire aiurea să colind
în seri de iarnă şi rost de mas
un rom cu arome fine la ceai serveam
subtil la mese lângă mine se aşezau
dudui frumoase, pe măsură
când un taraf cu mulţi ţigani frumoşi
în hora ce cântau,
povestea vieţii mele scormoneau
mai mult decât un rãsfãţat,
dar şi boem englez păream

sufrageii cu doamne fine
desculţe de priviri
cu pipe fumegând,aprinse la lãmpaş
şi cu porniri ca de matroanã
priveau la noi, toţi tineri rãtăciţi
încurajaţi de romul cel fierbinte
noi noaptea dimineţii aşteptam

era mai mult decât o sindrofie
femei cu suflet vorbăreţ
în lumi şi fluturi
cuceritor sub stelele pălite,
mereu cochete, siluetele-i sorbeam
iar fiice inocente şi filfizoni
la mesele cu cărţi de poker
chiar mamele pândind le atrăgeam

cu multe taine-n suflet
şi-un pic de flirt, de bunã seamă
adesea mă gândeam, cum s-o ating
când fluturii mei zboară
şi-n spaţii mici nocturne, mi se pare
chiar inimã aveau
în pragu'întunecatelor taverne
băieţi certaţi cu izbucniri
pasionale
adesea, doar cu ei luau.