agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2581 .



Un monah orb vorbește
poezie [ ]
Ion Pillat – Poezii 1965 (Editura pentru literatură – Ecouri marine)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Pillat ]

2021-03-02  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea





Aud tălăngi din văi cum vin spre mine...
Amurgul piere lunecând prin aer.
Mai trist se face-al șipotelor vaer,
Mai tristă pacea sfântă-a mănăstirii.
Ce dulce sună-a seară armonia!
Prelung trezește glasul amintirii!
Simt luna iar cum urcă pe coline
Și cum deschide porțile visării,
Ștergând prin zări pastelul înserării,
Turnând în suflet larg melancolia.
Simt ochii mei ce nu mai pot să vadă...
În sufletu-mi pătrund din gol de noapte
Lungi freamăte de vânt prin brazi - și-n noapte
Izvoare plâng sub poduri de zăpadă.
Răzleț răsună un ecou ... și tace
Ducând cu el o ne-nțeleasă vrajă.
Tovarăș zvonul apei se desface
Adormitor, cu veghea mea de strajă.
Era-n amurg pe țărmuri apusene
Când rătăceam în urmăriri deșarte
Simțind că nicăieri nu se desparte
Făptura mea, de vise letheene.
Zadarnic portocali cu rod de aur
Mă așteptau, și-n van, în chip de-argile
Tanagreene, în apusul zilei
Plecau femei ca să culeagă laur
Pe când aezii se-ntreceau pe strună...
Nu mai credeam în spusele Sibilei
Că Ea veni-va-n răsărit de lună
Cu ochi muiați sub mătăsoase gene,
Purtând pe brațe fragede zambile
Într-un amurg pe țărmuri apusene.


Și Ea veni - Profilul efemeric
Se zugrăvi pe ceruri de lumină,
Se oglindi în ceruri de lumină
Ce se boltea pe mări de întuneric.
Și jocul razei rupt în vii răsfrângeri
Nimba în valea vecinicilor plângeri
Un chip dintr-o planetă mai divină.
Pieri din ochii-mi totul" vis și lume.
Se stinse universul - Ea rămase.
Și luna ce urcă prin țări de brume,
O adumbrea cu raze de mătase.
Pieri în suflet totul, amintirea
Trecutului se șterge la privirea
Unei copile rătăcită-n lume...
Și dureros, pe țărm săpat de ape,
Eu am cules-o numai din privire
Și am răpit-o sub închise pleoape,
Am dus-o-n țări cu vecinică zăpadă...
Apoi din ochi ca pururea s-o vadă
Mi-am smuls lumina lumii trecătoare.


Și am lumina feței Ei pe veci,
Călugăr orb sub boltă fără soare
Închis în paza zidurilor reci.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!