agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-03-02 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Aud tălăngi din văi cum vin spre mine... Amurgul piere lunecând prin aer. Mai trist se face-al șipotelor vaer, Mai tristă pacea sfântă-a mănăstirii. Ce dulce sună-a seară armonia! Prelung trezește glasul amintirii! Simt luna iar cum urcă pe coline Și cum deschide porțile visării, Ștergând prin zări pastelul înserării, Turnând în suflet larg melancolia. Simt ochii mei ce nu mai pot să vadă... În sufletu-mi pătrund din gol de noapte Lungi freamăte de vânt prin brazi - și-n noapte Izvoare plâng sub poduri de zăpadă. Răzleț răsună un ecou ... și tace Ducând cu el o ne-nțeleasă vrajă. Tovarăș zvonul apei se desface Adormitor, cu veghea mea de strajă. Era-n amurg pe țărmuri apusene Când rătăceam în urmăriri deșarte Simțind că nicăieri nu se desparte Făptura mea, de vise letheene. Zadarnic portocali cu rod de aur Mă așteptau, și-n van, în chip de-argile Tanagreene, în apusul zilei Plecau femei ca să culeagă laur Pe când aezii se-ntreceau pe strună... Nu mai credeam în spusele Sibilei Că Ea veni-va-n răsărit de lună Cu ochi muiați sub mătăsoase gene, Purtând pe brațe fragede zambile Într-un amurg pe țărmuri apusene. Și Ea veni - Profilul efemeric Se zugrăvi pe ceruri de lumină, Se oglindi în ceruri de lumină Ce se boltea pe mări de întuneric. Și jocul razei rupt în vii răsfrângeri Nimba în valea vecinicilor plângeri Un chip dintr-o planetă mai divină. Pieri din ochii-mi totul" vis și lume. Se stinse universul - Ea rămase. Și luna ce urcă prin țări de brume, O adumbrea cu raze de mătase. Pieri în suflet totul, amintirea Trecutului se șterge la privirea Unei copile rătăcită-n lume... Și dureros, pe țărm săpat de ape, Eu am cules-o numai din privire Și am răpit-o sub închise pleoape, Am dus-o-n țări cu vecinică zăpadă... Apoi din ochi ca pururea s-o vadă Mi-am smuls lumina lumii trecătoare. Și am lumina feței Ei pe veci, Călugăr orb sub boltă fără soare Închis în paza zidurilor reci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate