De un frumos
albastru este nemărginitul cer;
amurgul îmi pare de un albastru
amenințător
ce se depărtează de văzduh,
apropiindu-se,
încet,
de Pământ.

Albaștri sunt pomii - mă-ncredințează văzul -
albastre casele. Oamenii
ce vorbesc si gândesc în albastru,
sunt la fel de albaștri
ca și străzile
din albastrul oraș.

Albaștrii ochi ai frumoasei iubite,
cu vrajă albastră mă-nvăluiesc
și mă fac fericit;
dar fața ei albastră mă-nspăimântă,
albastrele-i haine,
la fel de albastre ca noaptea,
mă sperie... dar
și eu sunt, vai!
de aceeași nuanță albastră.
Albastrele păsări cu triluri albastre
cântă.
și banca pe care stăm
este la fel
de albastră ca parcul...
numai apa din lac nu este
ALBASTRÃ!!!...
Pe ea plutește o barcă - albastru vis!
Transpirat,
mă trezesc...