Iată,
au trecut durerile iernii

bucuriei îi cresc dinții de lapte
din copaci, din pământ, de sub pietre
muzicii vieții i se adaugă noi șoapte

da,
au trecut întristările iernii

prezentul e din ce în ce mai adânc
din uitare, din trecut, din tăcere
se dospesc în noi
rănile tinereții,
amintirile amestecate și lumina plăpândă a serii.