sunt doar amanta unui vis dintr-o călătorie întâmplătoare
dimineața îmi piaptăn barba zilelor cu degetele greblă
nu mai cânt sub duș nu mai țin niciun discurs matinal
peștișorilor din acvariu
sunt atentă doar la zăpada de afară care a devenit
dintr-o dată veselă ca o aripă de înger

la acest extaz se adaugă zborul unei păsări
care pentru o clipă s-a așezat pe canapeaua din sufragerie
viața a devenit din nou atât de adevărată
ca mâinile tale vindecându-mi tusea
când umbra ta mi-a ascuns soarele a trebuit să deschid
toate borcanele pentru a elibera licuricii
culeși în primăvara aceea când alergam împreună
să ne ajungem din urma visele

iartă-mi absența e duminică și aproape primăvară
iarna asta mi-ai văzut umbra cărându-mă în spate
dar cred că nimic nu contează pentru noi până nu doare