Versuri pentru gând, pentru vânt, pentru ploaie,
Ţărm, mare, dig, cântec şi cel mai mult
Pentru Tine, Mamă, cea care locuieşti în mine

Trece omul meu călare, peste punte, spre izvor
E vremea să ne luăm în serios
Să nu mai întoarcem gulerul pe dos
Şi nici să nu ieşim pe uşa din dos…
Cinci linii de portativ, cu cheia sol şi însemnări de subsol
Un gând cu şoapte şi un concert minor în sol major


În nici o limbă nu sună mai frumos cuvântul mamă
Frumos şi duios, aşa cum sună în limba română
În cuvântul acesta se strânge toată copilăria
Acolo unde inocenţa şi bucuria iubirii
Sunt în tainele adânci ale firii


Avea mama slăbiciunea încrederii şi-a iubirii
Avea încredere în toată lumea, iubea pe toată lumea
Tot Bocsigul care venea la piaţă, în Arad,
Mama îl găzduia la noi
Casa noastră avea-n permanenţă prieteni şi musafiri


Mama avea grija casei, grija gospodăriei
Mama trebuia să aibă flori, gâşte, găini, raţe
Aşa cum tata trebuia să aibă porci, vaci, cai, iepuri şi porumbei
Grădină cu zarzavat, livadă şi stupină
Veneau la tata sătenii să le facă lăzi de albine şi rame pentru faguri


Niciodtă n-a lipsit la noi în casă
Mierea de albine, făina, ouăle şi vinul
Gospodăria avea un câine, o pisică, o colnă, un pod, o pivniţă
Când mă întâlneam cu Îngerul
Mă întâlneam în gospodăria de la Voivodeni


O singură dată s-a întâmplat altfel
Toate au ajuns să fie
Trei poveşti şi-o poezie
Dorra se uită-n ochii mei, cu iubire
Ponna mă latră să o iau în braţe


Aşa-i place mamei
Să picteze vânt şi apă
Să facă cu ele un şir
De la diptic la triptic
De la triptic la şeptic
Cu pălăria lui Radical
Plină de flori de câmp
Şi de pământ


Nu de altceva
Dar a venit vremea
Se simte aceasta în aer
Tu n-ai simtit?


Constanţa, 8 martie, 2021
(Un pom cu ziceri şi porumbei)