... să te uiți acum atent la ea,
s-o vezi în familia ei când avea 6 ani,
apoi 11, apoi 15 ani, cu toate nesiguranțele ei,
cuminte și speriată, să vezi fata aceasta
slăbuță cu mâinile firave
încercând să înlăture o pată de pe covor,
lucrând în fabrică la fel ca o vrabie
cu o rapiditate naturală,
râzând la masă în cantină,
ca o bucurie nesperată, s-o pricepi ca pe un dar,
să te uiți atent la ea, să te rogi
să nu i se întâmple niciodată nimic urât,
să fie la fel de grăbită
ca cea mai subțire strună de la vioară,
să îi scrii o poezie pe care ea
într-una dintre dimineți o va visa,
frânturi, nu va ști atunci,
abia mai târziu se va trezi
cu o mulțumire în piept și va ști
că tu acolo în mijlocul continentului...
Acum când nisipul tău
a curs destul în partea de jos
doar stai și privește cum se mișcă o minune
în lumea aceasta
căreia i se citește pe frunte mai mult Nu.