există un leac al tăcerilor rupte din tine,
când orice încercare de-a le uni aduce o nouă sfâșiere,
precum, încercând să lipești petale desprinse,
rănești și mai mult întregul chip al florii.

există un leac al cuvintelor ce nu se mai potrivesc
în inima din care au plecat,
așa cum spinii creați pentru a îngrădi frumusețea
pot deveni gardul ghimpat al singurătății.

există un leac al momentelor ce fac din timp
o scară de gheață între ale cărei trepte
distanțele devin de neatins.

o singură scânteie poate fi de-ajuns
pentru a prăbuși castelul zâmbetelor de carton,
cocoțat pe dunele-amăgirii,
scăldat de apele deșertăciunii.
(focul mocnit așteaptă amnarul
cu fiece bătaie de inimă).