mi-e-n agonie vremea-n care frig mi-e
născându-mi-se-n piele timp frumos
și clipa mă îmbracă în enigme
de flori ce-n lene se întind pe jos.
de iarnă trupul încă-mi poartă stigme
dar sub lumini de soare călduros
mi-e-n agonie vremea-n care frig mi-e
născându-mi-se-n piele timp frumos.
în anotimp duios la flori să strig mi-e
parfumul lor să-mi lase-n piept să-mi cos
că din eternitate le e scos
precum idei din mândre paradigme -
mi-e-n agonie vremea-n care frig mi-e