Doar în ateliere mi se opresc toate cuvintele de o vreme,
ele par neterminate, nespuse și neînțelese deopotrivă,
ca un mănunchi de vreascuri uscate ce trosnesc sub pașii
poeților grăbiți, iluștri și atenți totdeauna și la ce n-a încolțit încă.

Un germene străbate un bulgăre sec, asprit de vremi și secetă
precum un fulg ce-a atins plita înroșită,
e incandescența lumii ce înghite fără urmă cuvântul tăcut,
de o vreme, doar în ateliere mi se pot odihni cuvintele.