agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-05 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Nisipul cald oprise luntrea. Valul Se trase înapoi și legănatul Adormitor pieri treptat pe plajă. Din țărm la piscu-n nouri, sub frunzișul Pădurilor de palme, nesfârșite Tăceri pândeau. Și, coborând cu frică, Străinii au îmbrățișat pământul. Și, răsturnând din luntre împletitul Șirag de flori trandafirii și fructe De purpura cu miezul de migdală, Au ridicat un rug pe țărmul mării Cu lemnul bun mirositor din insuli. Și, rânduind ce au adus, pe frunze, S-au așezat cu fața către apă, Privind cum fumul jertfei își înaltă Palmierul încărcat de mirodenii, Să-i știe zeul. Seara se pogoară: Și, rânduind ce au adus, pe frunze, Un val de foc așterne peste mare. Tot aurul topit pe ape arde, Se stinge în cenușa înnoptării. Dar ei ca umbre stau să vie zeul. Au tresărit. O nucă grea de cocos, Căzând din foi, s-a descojit cu zgomot. Tăcerea crește iar. Stau iar ca idoli Străvechi, adânc înfășurați în taină, Cu golul larg al liniștii în suflet. Plutirea unei aripi se aude Abia. Luna se revarsă albă, Și fără vânt o adiere trece. Se mișcă straniu umbra unei palme.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate