Pe-aleea ulmilor amurgul
Cum plouă cu bănuți de soare,
Ne cheamă șipotul sub stâncă
Din glas de umbră și răcoare.

Pe ramuri nalte turturele,
Tot guruie prin frunza rară,
Pe apa Prutului mai cântă
Un cântec adormit, o moară.

Nimic nu s-a clintit - nici satul
De peste Prut, cu case albe:
Aceiași nuci stufoși, aceleași
Căsuțe inflorind cu nalbe.

Mai toaca-n seară cocostârcul,
Îl știm - și câinii care latră...
Și apa vremii tot ne duce
Din mal în mal, din piatră-n piatră.