în bunătatea nopții
invizibilul îmbracă mantia misterului,
- pântecul unui bob de muștar
renaște durerea
dintr-o simplă uitare

începem în vis
ca niște insule împrăștiate
într-un arhipelag de ființe,
cântecul de leagăn revine
cu strălucirea-i de mamă în prunc,

în teatrul nopții, seninătatea
desface ramurile,
din nou
ne-ntoarcem acasă, ciuperci fără formă
cădem în continuum