inima ghemuită în piept
ca ludmila în ruinele de la sevastopol

frică sfârșeală tristețe
voi putea oare să mă ridic?
în față un drum al naibii de lung
ce mă așteaptă la capăt nu știu
începutul?
sfârșitul?

îmi tot repet
mai rău ca acum nu poate fi
mai rău ca acum când
urlu în fața oglinzii ca al pacino
i've got no life
i'm in the dark here

mă gândesc la ce las în urmă
ba nu mă gândesc
nu poți lăsa în urmă
ceea ce e mereu lângă tine

mă rog doar să am un dram de noroc
și să dau peste oameni
mi-e de-ajuns unul singur
să fac din el insula mea din filipine
să-mi închipui că sunt hiroo onoda
și să lupt pentru el în neștire
chiar dacă războaiele au apus elegant
ca soarele în pacific

oricum
mai rău ca acum nu poate fi
mai rău ca acum când
viața mea doar un IBAN pe revolut
iar zilele notificări
că soldu-i pe minus

așa că aici punem punct
și-o iau de la niciun capăt