De muguri pădurea e plină și gheața și-a spart-o izvorul,
Cocorii se-ntorc și prin zare răzbate lung țipătul lor.
Găsim ghiocei pe potecă pășind-o alături, iubito:
Lui Amor, copilul, să-i ducem, cunună să-și facă din flori.

*
Pe pajiști domnește lumina, ne-ascundem în umbră de luncă
Cu maci înfloriți e stropită câmpia și grâul pe lanuri
Stăpâno, cu stropi mari de sânge iubirea ne este pătată
Căci Amor arcașul străpuns-a de-a pururi inima mea.

*
Din crânguri cad frunzele moarte, se-aștern pe nisipul cărării
Pustie și jalnică-i via și viță de struguri lipsită.
De brumă e ninsă grădina - și Amor, băiatul șăgalnic,
Zadarnic spre noi își îndreaptă săgeata și arcul de bronz.

*
Zăpadă curată aduse pe noapte ieri Crivăț bătrânul.
Cu sania pe drumuri de țară pleca-vor lin oamenii astăzi;
Dar posomorât sunt, și singur privesc prin geamul ferestrei
Pe Amor, iubitul tovarăș, de viscol trântit la pământ.