venind, singurătățile negându-mi
te-ai lepădat de strai de orizont,
în perne lenea dragostei țesându-mi
apoi cu vijelie dându-mi ghiont...
... și te mușcam de liniște la rându-mi
sub vanul cel suit în cuget tont,
venind, singurătățile negându-mi,
te-ai lepădat de strai de orizont.
e tot mai greu meșteșugi cuvântu-mi
să scriu această regăsire-n fond
doar zic de umbre traiul vagabond
pe când de fericire zbor tu dându-mi
venind, singurătățile negându-mi