De îmi vrei, târziu, piciorul
Lasă, glezna, n-o vrăji!
Nu pândi ca prințișorul
Ochii mei cei pământii

De la margine de raiuri
Zilei calde, pribegie
Paradisuri de pe plaiuri
O studentă din Regie;

Mult uitat-a noua lună
De prin zodii răsfirate
Să mă dea pe mine, strună
Tălpii mult desferecate.

De coți trupul, află trupul
Cel de dincolo de uși
Răvășit e iarăși stupul
Și atâția corcoduși

De coți mintea, nu e mintea
Ci un strai amăgitor
Răvășit e iarăși Pintea
Dar sunt tare, de picior.

Să îmi prinzi, doar azi, trei fluturi
Porumbei, doar azi, să-mi prinzi
Ce frumoasă ești când scuturi
Chipul tău, iar, în oglinzi!

Îți vorbeam de lumi, azi, rare
Mă ghiceai, de după dans
De-mi vorbești, și azi, arare
Păcăleli sunt... în balans!

Părul tău prea roș mă udă
Jucăriile de pluș
Îți șopteam, mai ieri, zăludă
Să nu zici de corcoduși!

Ieri, ce zi de după ușă!
Ispiti-vor cu parfum!
Uită-ți șarmul, corcodușă!
”...Căutarea-ți de nebun!”

Să rup vraja pe din două
Mult, mi-e dor de tine, parcă...
”Cer, mai tare, pași de rouă
Și un strop de mânătarcă!”

De mi-e dorul tău rapace
Sunt scrisori și călimara
Multe vorbe-mi vin încoace
Să te-asculte, mie-mi, seara!

Dar i-un glas ce tot mă cată
Și mai zgreapțănă, puțin,
O pisică răsfățată
La un strop curat de vin.

Ești o mâță? Sunt pisică,
Cotă sticla cea de lapte,
Că-ți veni, statura mică
Să mă prindă... pe la șapte.

Să-mi aduci, iar, lăcrămioare
Cu stejarii, să-mi revii...
Floarea lacrimei mi-apare
Ochii mei, cei pământii...

Nu mai zace, cam acrită
Să tot coți, de prin magii
Că e lumea amăgită
Ochii tăi, azi, mult, zurlii.

...

Ea și-ar vrea mătase albă
Steie, ea, în mult parfum...
Multe stele zac prin nalbă
Și mă-ntâmpină, pe drum...

Margine, dă-mi paradisuri
Se așază, șah, la noapte!
Stelele n-au, azi, permisuri
Dar lipiile-ți sunt coapte!

Mult e zor, dar amăgire
Căci studenta numai fum!
Zac, pe drum, numai safire
Corcodușu-mi, de nebun!

De îmi vrei, târziu, piciorul
Lasă-mi, glezna, n-o urni!
Nu pândi ca prințișorul
Pe femeia din pruncii...

Văd prin ceață, numai bine
Cât să plec din calea ta
Ronțăiesc, de mult, grisine
Dragostea nu m-o `videa...
...

Ochii tăi, căprui, mătase
Părul tău, mătase, iar
Mă mai doare pe la oase
Și mă arde, mult, cu jar!

Ci mai repede ca vântul
Depărtează-te, nițel
Cred că-mi bate părul, vântul
Cum pierdut-am ... de-un cercel.

Că sunt mov, iar, după straie
Și tunica mea e mov
Apărarea mi-e copaie
Și dosirea, lâng-alcov...

Să deschid, din nou, fereastra...
Tu, la coapsă, nu pândi...
E doar luna cea albastră
Cu o mie de copii.

Ai venit? Că mi-a fost frică
Și strigam atât de des...
și iubirea-ți o pisică
Ce-mi dădea, prea mult, înghes.

Sunt bătăi în ușă, oare
Ziua asta... stau ca-n rai...
Văd iubirea ce-mi apare
În al cincisprezece mai.