De mă iubești spune-mi că știi
dar nu-mi spune ce știi fără dragoste,
zidește-mi cuvinte ca scări, înapoi
peste timp să mă duc, să mă-ngroape.

De iubești spune-mi iar că mai știi
tot trecutul și vina, păcate
dar nu-mi spune ce știi despre noi
de iubirea nu-i tare ca moartea.

Iubește și spune-mi ce știi pe-ndelete
cunoașterea ta să-mi pătrundă în vine,
în fostele lacrimi, în rana din mine
și mult, mult de tot în ziua ce vine.

Vorbește ce știi dar iubește-mă tare,
cu grijă să-mi dai cuvintele rând
ca zid lângă zid să-mi croiesc coridoare
în trecutul ce doare, prin sufletul frânt.

Vorbește-mi ca leac, cuvânt cu iubire
să-mi pui peste timp, zidește încet
ca-n ultima zi prin leacul-minune
cicatrice să-mi lași pe timpul prezent.