Nici un plânset nu-ți va crește
Peste inima-mpietrită in tăcere,
Nici șuvoi de lacrimi, nicio vrere,
Chiar si umbra de-ți va da de veste
Nici ea, moarte in durere,
cu lumina, dintr-o ceară pâlpâind a miere
O potecă să deschidă, spre un Cer
Ce nu se vede, te voi aștepta,
Intre veacuri, să-mi fii pasăre și strigăt.



Poveste cu aromă de cafea.