Deschid aripi cu gândul și ajung la tine.
Ca nisipul cald cernut pe plaje,
ca soarele stăpân pe ape și țărm,
ca liniștea ce bântuie slobodă oriunde
și ca umbra ce-și sărută dependentă trupul,
așa ești tu.

Ating imagini cu mintea și pare real.
Totul e un platou cu bucate alese,
ca somnul ce se strecoară ușor între pleoape,
ca un umăr atins cu intenție de trecătorul năuc
și ca talpa umedă ce se alintă prin rouă,
așa, așa ești tu.

Sorb gând din gând veșnicia.
Cuvântul îndoaie prăpăstii, pustiul și focul,
ca gheața ce călește fierul încins,
ca trupul lipit mădular unul în altul,
așa ești, așa ești doar tu.

Iubire pretutindeni pe unde vei arde
mă voi face scrum,
oriunde, când aripi îți vei deschide
mă voi face nor
și oricând mă voi rupe de tine
mă voi face trup
să vii înapoi.