agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 393 .



încât vremurile
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [oceanul ]

2021-05-29  |     | 



încât vremurile sunt în multă zidire de morminte
aducerea aminte se așază la căpătâiul a înc-a exist
cuvintele sunt puține, slăbănoage trupuri de cerneală,
iscălitura morții pe-o cruce

de trăit se trăiește cu inima cât un purice
pe trecerea de pietoni a curajului mort,
uneori se moare ilegal
omul inert de pe carosabil mai avea zile în frunte

încât vremurile existenței noastre sunt o noapte continuă
diminețile nu ne aparțin
doar câțiva stropi de iluzorie rouă exersează zorii eterni

ne scriem pașii pe drumul cu destinație definitivă
încât vremurile mult ne grăbesc spre crepuscul,
izbind de trupul lui Dumnezeu rugăciuni, gelozind viață veșnică
ne doare în sânge viața de azi

când ni se va așterne uitarea pe ochi, privind în ochi pe Dumnezeu vom iubi
cu iubire de veci, încât vremurile s-or face clipă
să clipim cu pleoapă din ceruri

încât vremurile ne-au uitat a vorbi, cuvintele ni s-au prăfuit pe salivă
nu mai discutăm ca pe vremuri despre meteo și politică
vorbele ni s-au înfipt într-o tăcere a gândurilor, cugetând cu buzele închise
la umbra mormântului din curând

în durerea de a iubi lacrima e un lux
încă râde amorul în trupuri înălțându-ne din convalescența de-a fi,
frământându-ne cărnurile ca pe-un aluat
și fără a scoate o vorbă încât vremurile tac a tenebră

uneori ne dezbrăcăm de moarte traversând strada unei singure clipe,
viețile ni se îmbrâncesc acolo într-un amor colosal, potop de cuvinte,
vorbele atârnându-ne de gând încât vremurile cortina veseliei ridică

atunci ne intră în piele de la tăcere buzele răzvrătite,
de șoaptă e viciu și plăcere de strigăt
mormintele se ascund de frică într-un mâine uitat

&

încât vremurile ne mai unesc câte doi
lenos îți înfig în limbă să spui ce ți-am spus despre Dumnezeu,
despre așteptarea Lui să fim oameni iar nu
niște hălci de carne fără rost
în așteptarea zidirii de morminte

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!