agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-05-29 | |
încât vremurile sunt în multă zidire de morminte
aducerea aminte se așază la căpătâiul a înc-a exist cuvintele sunt puține, slăbănoage trupuri de cerneală, iscălitura morții pe-o cruce de trăit se trăiește cu inima cât un purice pe trecerea de pietoni a curajului mort, uneori se moare ilegal omul inert de pe carosabil mai avea zile în frunte încât vremurile existenței noastre sunt o noapte continuă diminețile nu ne aparțin doar câțiva stropi de iluzorie rouă exersează zorii eterni ne scriem pașii pe drumul cu destinație definitivă încât vremurile mult ne grăbesc spre crepuscul, izbind de trupul lui Dumnezeu rugăciuni, gelozind viață veșnică ne doare în sânge viața de azi când ni se va așterne uitarea pe ochi, privind în ochi pe Dumnezeu vom iubi cu iubire de veci, încât vremurile s-or face clipă să clipim cu pleoapă din ceruri încât vremurile ne-au uitat a vorbi, cuvintele ni s-au prăfuit pe salivă nu mai discutăm ca pe vremuri despre meteo și politică vorbele ni s-au înfipt într-o tăcere a gândurilor, cugetând cu buzele închise la umbra mormântului din curând în durerea de a iubi lacrima e un lux încă râde amorul în trupuri înălțându-ne din convalescența de-a fi, frământându-ne cărnurile ca pe-un aluat și fără a scoate o vorbă încât vremurile tac a tenebră uneori ne dezbrăcăm de moarte traversând strada unei singure clipe, viețile ni se îmbrâncesc acolo într-un amor colosal, potop de cuvinte, vorbele atârnându-ne de gând încât vremurile cortina veseliei ridică atunci ne intră în piele de la tăcere buzele răzvrătite, de șoaptă e viciu și plăcere de strigăt mormintele se ascund de frică într-un mâine uitat & încât vremurile ne mai unesc câte doi lenos îți înfig în limbă să spui ce ți-am spus despre Dumnezeu, despre așteptarea Lui să fim oameni iar nu niște hălci de carne fără rost în așteptarea zidirii de morminte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate