tristețea imensă o leagănă vântul
și cerul plânge cu lacrimi de ploaie
sub soarele blând se învârte pământul
în jurnalul vieții azi mai scriu o foaie.

de trei zile ploaia cade în aversă
limpezește regretele de pe mormânt
e o consolare la moartea perversă
mi-a răpit iubirea doliu e în cuvânt.

tremur ca o frunză sufletul mi-e frânt
doar rugăciunea e limpede și clară
să te înalți iubite cu duhul sfânt
în lumea fără drame în lumea solară.

pierdut înfrânt în lupta cu năpasta
ai părăsit iubite viața asta.