agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-06-07 | |
dar stai, pur și simplu aici, să te îmbrățișez și apoi poți pleca
i-am spus fratelui meu i-am simțit bătăile inimii, nerăbdătoare să zboare cu avionul pentru prima dată parfumul, gândurile și copilăria, apoi a plecat și eu urma să îmi amintesc toată viața de acea îmbrățișare acei ochi gri și acel păr șaten și drept tuns în fiecare săptămână de mine dar acesta a fost doar un vis, ce constat că se repetă de câțiva ani în realitate el a pornit nervos de-acasă, fără rămas bun am vorbit puțin cu el la telefon după ce a ajuns în maroc, țara portocalilor când unicul meu frate, mai mic cu șase ani decât mine la vârsta majoratului a ajuns la destinația de pe urmă în pământul din marrakech nici o jucărie nu se mai împarte la doi nici o prăjitură, nici un plan copilăresc, nici o haină sau vreun merit aproape că refuz tot ce știam că facem împreună i le-aș fi dat fratelui meu, care s-a dus precum somonii împotriva valului sfârșind drumul în amonte pe un alt continent măcar salutul de rămas bun să-l fi primit, stai aici, îi spun în vis și-l trag din anul 1998, înapoi de mână, în multe vise, apoi mi se pare că-l văd urcând într-un taxi trecând strada, cu geaca lui neagră de piele ori trăgând o draperie la o fereastră, seara când mă plimb fără țintă prin oraș trebuia să rămâi acasă cu dorul de zbor neîmplinit să te fi legat de masă, calorifer, balustradă și să nu ajungi niciodată în marrakech să nu guști portocalele de pe marginile străzilor și să-mi spui că sunt rele, amărui ai fi avut patruzeci de ani acum iar eu aș fi fost cu un vis repetitor și un dor în minus așa, trebuie să trăiesc toată viața cu gândul acesta rămasă acasă, neîmbrățișată să te caut în toți tinerii de optâsprăzece ani fără să mai pot să-mi găsesc unicul frate ne mai întâlnim foarte rar în vise îi spun stai aici, să te îmbrățișez dar nu apuc să o fac, fiindcă se face noapte și atunci îmi amintesc cum halucinant fratele meu e acolo, aproape de tata, ce, inexplicabil doarme și el sub flori de portocal
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate