Precum din vârf de munte cobor grăbite unde
De apă cristalină cu furtunoase valuri,
La fel, din turnul minții, când dorul mi-l pătrunde,
Îmi izvorăsc cuvinte ce curg spre largi portaluri.

În cursul lor spre marea de suflete ce-așteaptă,
Alte adânci izvoare vin spre torentu-mi pur
Turnându-i praf de-aur în decantarea-i aptă
Și-i fac comori perene cum nu mai sunt prin jur ...

Firavul râu devine fluviu curgând spre mare
Cu forfotă de viață, cu străluciri mărețe,
Cu șoapte ce te-nalță, cu valuri cântătoare
Care-ți vrăjesc auzul prin rara lor noblețe.

Minuni încoronate, șirag de perle scrise,
Din înălțimi celeste prin inimi semănați.
Taine fierbinți străbateți și le sădiți în vise
Încât, pierduți prin stele, plutim străluminați.

Cu-n astfel de cutreier ajungem răsfățații
Hrăniți cu-nțelepciunea esențelor din vers,
Căci având ochi de Argus dotați cu mii de grații,
Vedem ce-i invizibil în noi și-n univers!