Așezate la locul lor, luminile trupului,
vor să-şi privească chipul în oglinzi
aşezate în sfere, cu feţe de masã
pe riduri ascunse de trup,
adevărate minuni nepovestite

între două riduri ce curg, aştern
urme de zâmbet,
din portativul muzical a doi pescăruși în
zbor,
din glasuri pătrunse de vânt în podul
casei ori în strada apelor-
fericirea de a iubi fără reguli
din colţul ochilor mei,
ascund doruri de ai însoți'n zbor
de a le căuta oful pe lună plină,
și din egoismul meu, de-a o privi
doar eu

într-o zi le voi desena pe toate,
le v-oi dăruii cu tot cu pistrui,
nu urâţeniei, nici întunericului,
dar să ştii,
aşezate la lumină, toate ridurile au
o poveste a lor.