Macii
picături de sânge pe
rochia de mireasă a
Primăverii.

Trilul țesut al
păsărilor
îmbracă norii în
nemișcare.

Tălpile mele goale
plutind pe cărarea
îngustă din
desișul în
care timpul și-a
făcut culcuș.

Fiecare pas
mă leagă de întregul
pe care mă mulez
ca un gând
fără stăpân.