echilibrul meu s-a prăbușit în beznă
odată cu moartea bărbatului meu
lacrimi amare se îmbibă în pernă
peste suferință voi trece mai greu.

fericirea mea este doar amintire
sporește în mine tristețea perfidă
lumini mă consolează din psaltire
și versul ca o patimă lucidă.

vorbesc iubite cu poza ta
îți sărut chipul tandru luminos
de dorul tău mereu voi fremăta
precum un arbore cu trunchi unduios.

iubite niciodată nu te voi uita
ai fost în viață odorul prețios.