Flăcăruică de lemnușe,
Duce-m-aș și nu m-aș duce
La mândruța de la stână,
Unde iarba nu-i bătrână.

Să plec încă de cu zori,
Când e rouă peste flori,
Să cosesc pologi vreo zece
Lângă pârâiașul rece.

Ș-oi bea apă de la munte,
Un’ s-adapă sub o punte
Căprioara din pădure
Printre tufe mari de mure.

Colo-n deal sub curmătură
Vin oile-n bătătură
Cu cojoacele pe spate,
Iar mândruța mai departe.

Cu trup 'nalt și subțirel,
Încinsă pe mijlocel,
Cu altița ei aleasă,
Parcă-ar fi împărăteasă.

Geaba cânii-mi stau în cale.
De-o coborî mândra-n vale,
Merg s-o văz mai de aproape
Peste râpă și hârtoape.

A trecut și prânzul mare,
Iarba-i caldă la picioare,
Amu lucrul l-am gătat,
Mândra nu s-o arătat.

Flăcăruică de lemnușe,
Plin îi câmpul de brândușe,
Dar mândruța stă acas’
Arză-l focul de năcaz!