femeia în galben deșirat
peste genunchii mici împreunați
cu un amestec de gânduri cenușii
răspândite împrejur de perdeaua cu flori mărunte a înserării
abia rezemată de spătar
într-o liniște acerbă
așezată trist în fața unui ochi desăvârșit
face concurență unui crin
desfăcut complet
în aerul scămoșat din odaie
dintre toate umbrele a ei este cea mai orgolioasă
dinafară cerul pare să coboare
între sânii nurlii
cu o zbatere de aripi