Din ploi zidit obrazul ți-e, femeie
Din ochi spre gura de cuvinte udă,
Cu Dumnezeu șoptirea ta e rudă
Deschisă-n clipe-amarul ce-l încheie.

În rost de îngeri stă făptura-ți nudă,
Ți-e hram de prunci la țâța rotofeie,
Exiști mai mult prin zeamă de condeie
Fiind pe foi poeților feudă.

Tristețe des și hazului lin lângă,
Trăiești spre-a da penițelor vorbiri
Să râdă rai și demonii să plângă.

Cu brațe de vecie, dulci, subțiri
Cuprinzi de oameni trecere nătângă,
Un vis tu ești, în piele de iubiri...