//

am o rochie fără mâneci, cu margini zdrențuite
nici măcar tu nu știi cât de repede îmi bate inima.
dar vezi că sunt o prințesă adevărată, nu-mi vând niciodată
trupul, doar sufletul. părul meu se transformă
în fire lungi.


și știu că dacă o rog, mama o să-mi coase rochia

atunci am să văd dacă și din ochii ei curg lacrimi albastre
și atunci voi fi cu două lungimi de degete mai aproape
de locul unde țâșnește căldura și voi fi mai aproape
și de tine când îmi pun capul
în locul gol dintre trupuri
și visez
că toate prințesele au avut cândva piane albe
lipite de pereți

....

în preajma unui crăciun, eu mâncam portocale.
din când în când trăgeam câte o țigară
la capătul holului mai ales noaptea pentru că
îmi dădeau voie acolo.



tu stăteai în colțul de la geam al salonului.
și aveai patul la fel ca și ceilalți.



când speram iarăși mâncam portocale
să se mai ducă mirosul de fum de țigară.
doctorii aveau picioare de lemn și mâinile și ochii din lemn
numai unul singur mi-a zis că de cancer
nu te vindecă nimeni

dar pot încerca cu o piramidă.



se iau un carton
niște sfori
și se pune în ea apa și dacă s-ar putea

și sângele tău.

dimineața eu număr pe degete

litere și cuvinte.
câte litere are cuvântul
n e o p l a s m

...

și în cele din urmă a început să ningă și m-am
gândit să încerc să fac piramida
am luat iar troleul 46 și n-am mai venit
apoi niciodată.
n-am mai avut pentru ce.

si am început să-l urăsc pe andrea bocelli care
cânta la radio din salon

pe el

și întreg cerul de marțipan

nu mai am degete cu care să apuc clapele
să le izbesc
dragă mamă

2010