Un braț de Midas crește sus, în soare
în zori mi-e sufletul de el atins
dar la amiază aurul mă doare
că-n clocot dă pe-altar de om învins.
În plumbul nopții stea-i auritoare,
spre rouă,-n alchimii de vis -
un braț de Midas crește sus, în soare
în zori mi-e sufletul de el atins.
Când înc-o zi în veci de aur moare
o dimineață Midas a deschis
în stea de cosmos viu, promis
și-n altă zi, a zei ce-i la culoare
un braț de Midas crește sus, în soare