Șapte oase-mi zac prin mână
nu am plâns de-o săptămână
mai mereu, de pe la gard
îmi adun sclipiri de fard
stele care nu mă fură
nici din drumurile-mi zgură...
și-a așa adunătură!
Ce-i la mură?
Numai zgură
Ce-Încăpură!
Și-o turnură.

liniștită, zăbovesc
unde dealurile cresc
să privesc pe sub sprânceană
de mi-i luna liceană
nici păstorii nu mai trec...
ocupați sunt c-un berbec
ce-i, zavistios, împuns
gemul zace pe la uns
pâinile și cinci gogoși
laptele de pe la moși
să mă-ntind pe `recamieu
ochii-nchiși sub un releu
e tihneală de la seară
gălbeneala de la pară
ca să-ți stea, în guri, dulceață
și-o crăiță,-n dimineață...
cu mult dor să te aștepte...
Pleacă trenul... pe la `șepte...
stropșești perele în gură
nu-ți miroase drumu-a zgură...
Ce-i la mură?
Numai zgură
Încăpură.
O turnură.

Ia să-mi fac un ceai, din plic
nu-mi mai spune, azi, nimic...
ci, încet, tu mă sărută
bate ceasul? sau de plută
bate buza, i-un bursuc?
dau în tine c-un papuc
și, cu perini albe, dau
ca în lumile lui Mau!
că nu mă iubești frumos
că nu te iubesc destul...
mătăsoase vise-n sul
și quasarii în recul
stau să prindă, iar, pereche
ce atâta dor și streche...
dă să cânte, ce scânteie
iar, zăpadă-i, pe alee...
e doar visul neînceput
și Crăciunul - prea plăcut...
de visezi, zăpadă-n, veri
și zăpadă ”să preseri”,
stele care, iar, te fură,
căci în palmă încăpură,
talpa ta miroase-a mură
și cărarea tot a zgură...
zgură-n mură se făcură...
Ce-i la mură?
Numai zgură
Încăpură.
O turnură.
Șapte sate și o tură
Rege, cal, `gambiți de zgură!
Trei cuvinte încăpură
într-o mură
o turnură
pe la tură
stele-n ceruri numai bine
stau cu piepturile fine
sub trei ace de albine
trei regine
și doi trântori
ce regesc au încăput
unde-și ține luna scut.
De sărut!