agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-21 | |
Îmi clipocesc prin vene izvoarele române,
Iar trupul meu e stânca, și părul e pădurea Ce își întinde ramuri să îmi atingă grâne Ce mi-au crescut pe ie, iar eu îngrop securea. Am ruginit în lacrimi și seceri venetice, Ce sunt stăpâne-n lanuri, în glia strămoșească, Și mai cârpesc o rană a țării...să nu pice O sprijin cu un umăr, căci vor s-o ciopârțească. Pe brațe-mi cântă păsări, le găzduiesc o vreme Până va crește-n doine o pădurice nouă... Îi cântă țării mele și eu învăț poeme Să îi recit prin ierburi când o botez în rouă. Oftează din adâncuri de se clintesc și munții, Iar marea saltă valuri în semn de înfrățire, I se răresc și fii, se duc...iar cuta frunții S-a adâncit de doruri, de cruda răzlețire. Pe-un petec de speranță înșiruiește pruncii, Și-o frige consemnarea: „Doar bătrânei sunt, încă...” Atât mai are-n vatră...eu, cu tăria stâncii, O plâng neputincioasă cu bulgări rupți din stâncă. Îi mângâi și durerea, și pierderile toate, O apăr cu iubirea de brațele străine, Da n-aș pleca în pururi pribeag în altă parte, Eu vreau să mor în ea...ea să vieze-n mine!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate