agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-21 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Povestea spune că-n acel uitat Trecut în care-atâtea-s făptuite, Nesigure, reale,-nchipuite, Un om a conceput nemăsurat Proiect de a închide universul În carte și-n avânt nesăbuit Nălțat-a manuscris fin întocmit, Din scoarță-n scoarță declamându-i versul. Se pregătea acum să-i mulțumească Preabunei sorți, când, deodată, vede Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede: Uitase-n grabă luna s-o numească. Povestea-i născocită, ia aminte, Dar poate tâlcui vrăjitoria Acelora ce-ales-am meseria De-a preschimba viața în cuvinte. Mereu esența scapă. Legea-i una. Orice cuvânt e palid raportat La lucru-n sine. Bietul rezumat Al vechii mele prietenii cu luna N-o poate eluda. Și unde oare Văzut-o-am întâi? Întipărită Pe cerul teoriei ori ivită În seara ce se lasă peste mare? Cum știm, viața noastră schimbătoare Să fie poate, uneori, frumoasă, Și au fost și seri când, mire și mireasă, Te-am contemplat, o, lună, cu-ncântare. Mai lesne ca de luna-adevărată De cea din vers să-mi amintesc îmi este: Vrăjita dragon moon care uimește Și a lui Quevedo lună-nsângerată. De altă lună aprinsă, stacojie, Vorbit-a Ioan în cartea-i cu bizare Minuni și lucruri înfricoșătoare; Răsar și luni de aur în tărie. Pitagora cu sânge (povestește Tradiția) scria pe o oglindă, Și oamenii citeau în altă oglindă: Oglinda lunii scrisul oglindește. De fier pădurea-i unde-așteaptă ora Lup cu destin ciudat legat de lună: Din cer să o doboare, s-o răpună, Când marea înroși-va aurora. (În Nord profetic soarta-i e știută Și-așijderi că-n aceeași zi fatală Spurca-va marea nava legendară Din unghii strânse de la morți făcută.) La Zürich ori Geneva, când nebuna Mea soartă a vrut să fiu și eu poet, Mi-am stabilit, ca toți, canon secret De-a defini cu-nverșunare luna. Amarnic mă sileam să aflu chipul De-a depăși modeste variații, Cu spaima că Lugones comparații Cu ambra folosise și nisipul. Cu fildeș depărtat, cu fum, cu nea, Pe rând a fost asemuită luna, Dar versul să cunoască n-a fost bun a Tiparului cerneală cinste grea. Poetul - îmi spuneam - găsește-n lume, Precum roșcatu-Adam din paradis, Oricărui lucru singurul, precis, Adevărat, nepus de alții nume. Spune Ariosto că locaș e luna De vise. Acolo lin, ireversibil Se scurge timpul, tot ce e posibil Ori imposibil, ceea ce-i totuna. Apolodor să văd m-a ajutat A Dianei schimbătoare umbră magică, Și-un irlandez, o neagră lună tragică; De aur seceră Hugo mi-a dat. Și-n timp ce eu în mină coboram De astre pure din mitologie, Cereasca lună iată că învie La colțul străzii, acolo, lângă ram. Dintre ale noastre vorbe știu că una Există, pentru a o figura. Secretul stă, cred, în a o afla Cu umilință. Este vorba luna. Să întinez nu îndrăznesc curata Ivire-a lunii cu-o figură vană. Indescifrabilă-i și cotidiană Și mai presus de poezia-mi, biata. Și știu că luna sau cuvântul luna E-un șir de semne care-au fost create Spre-a da un sens acestei încifrate Enigme ce suntem, multiplă, una. E o imagine perpetuu vie, Ce omului destinu-i hărăzește, Când se înalță ori se prăbușește, Ca numele-i adevărat să-l poată scrie. traducere - Andrei Ionescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate