Aromată ca un ceai de mate concentrat,
noaptea apropie depărtări rustice
și golește străzile
ce-mi însoțesc singurătatea,
alcătuite dintr-o nedeslușită teamă și linii prelungi.
Briza aduce presentimente de câmpie,
dulceață de conacuri, amintirea plopilor,
ce face să tresalte sub asfaltul înțepenit
încătușatul pământ viu
care susține greutatea caselor.
Zadarnic ascunsă noapte felină
înfioară balcoanele închise
care-și dezvăluie-n lumina serii
nădejdile nefățărit ca o copilă.
Mai este și tăcerea din cerdacuri.
În umbra-ncovoiată,
ceasornicele miezului de noapte înălțător
deșartă timpul vast și generos,
un timp amplu,
în care încap toate visele,
un timp cu suflet larg, deosebit
de termenele avare ce măsoară
activitățile cotidiene.
Sunt singurul spectator al acestei străzi;
de-aș înceta s-o privesc, ar muri.
Privirea mi-e atrasă de-un lung zid alarmant,
de agresiunea gardului de fier
și de un felinar galben ce-și răspândește temător
lumina indecisă.
Și de stele pâlpâitoare.)
Măreață și vie,
asemenea aripilor întunecate ale unui Înger
ce-acoperă ziua,
învăluie noaptea străzile sărăcăcioase.



traducere - Andrei Ionescu