Pe chipuri umblă lacrima pe-alocuri
Când întristarea vine din cotloane
În cugete nevisul să-l emane
Născând în gânduri ale ploii jocuri.

Demonic zbor e frânt doar în icoane,
Acolo,-n ruga fără echivocuri
Și-i scrum amarul în divine focuri
Când îngerul coboară-n vieți umane.

Iar de mai picură din ochi aleanul
Tu vindecă-l cu preț de Dumnezeu
Făptura că-ți pețește subteranul.

Eliberat de Luntre-i duh mereu,
Veciei lepădând acolo banul
Din jalea cărnii se ridică Eu.