inima mea iubite este desperecheată
plânge și suspină după tine zilnic
liniștea ca armonia este trunchiată
nu îmi mai recunosc destinul silnic.

dorul răsunător îmi pare un tulnic
trezește și munții cu vaietul lui
valul de tristețe crește năvalnic
cu rugăciuni inundă înaltul cerului.

zece ani din viață aș da să te mai văd
să te știu fericit alături de mine
iubirea noastră s-o feresc de prăpăd
mirajul căsniciei să nu se termine.

mă împacă gândul că acum ești înger
palidă consolare aprinsă de fulger.