//toate întrebările mele
la care lumea nu a găsit încă răspuns//

din copaci au crescut degete
zgârie pleoapele cerului orb

oare câte stoluri de păsări rătăcite
scutură o furtună în deșert

mările sterpe se scurg tânjind de sete
spre apus ochii tăi

port infinitul pe coapse stingher
un opt deschis ca un covrig cu sare și mac

ai mușcat din el odată
și ți-au crescut coarne de cerb lopătar

somnul cel lacom pândește la colțuri
viermele cel neadormit

visele dezvelesc nespuse secrete
flăcările sting ape în oglinzi

nu mai e timp de confesiuni și regrete
noaptea-și adună umbrele în păr

//niciodată n-am aflat
în ce direcție circulă ultimul tren//