Dincolo de vâltoare se află visul,
sub molozul timpurilor amare,
pe care le-am trăit și le mai trăiesc încă!
De pe malul acesta,sălciile privesc uimite,
spre hăul deschis la picioarele mele,
rugând cerului îndurare și indulgențe,
prin focul mocnit ce arde strașnic de roșu,
într-un maldăr de cenușă.
În acest loc se afla odată,o vatră cu odăi și cameră de rugăciune,
de aceea salcia își cere dreptul la rugă.
Timpul nu a reușit să destrame ghemul de amintiri,
ale strămoșilor primari,ale trecătorilor acestei vieți.