Rece și frumoasă era noaptea în care am plecat în larg
din Montovideo.
Când am trecut de Colină,
am aruncat de pe puntea de sus
o monedă care a sclipit și s-a înecat în apele mâloase,
un obiect luminos pe care l-au smuls timpul și întunericul.
Am avut senzația că am săvârșit un fapt irevocabil,
că am adăugat la istoria planetei
două serii necontenite, paralele, poate infinite:
soarta mea, alcătuită din zbucium, iubire și vicisitudini deșarte,
și soarta acelui disc de metal
pe care apele îl vor încredința abisului mâlos
ori mărilor depărtate care încă macină
epave de corăbii saxone și feniciene.
Fiecărei clipe a visului meu ori a stării de veghe
îi corespunde altă clipă a monedei oarbe.
Uneori m-a cuprins remușcarea,
alteori pizma față de tine, care ești cufundată ca și noi,
în timp și-n labirintul său,
fără să știi.




traducere - Andrei Ionescu